Intotdeauna mi-am dorit o papusa ca Melinda. O papusa care sa-mi vorbeasca, sa ma sfatuiasca si sa-mi fie alaturi in fiecare clipa. Sunt poate un pic geloasa pe Maria mea, care vorbeste tot timpul cu papusile, le spune poezii, le canta, le adoarme in brate, ca pe bebelusi, dar totodata sunt atat de mandra...Ea o mangaie si pe Cami si ii spune ce sa faca(nu mai plange, trece bubita, hai la ...).
Ma uit la ele ca la un spectacol. Se comporta exact ca oamenii mari, desi au numai 2 ani si jumatate. Sunt atat de mici la trup, atat de firave, si totusi au aceleasi probleme pe care o sa le aiba si peste 20 de ani...bubite care trebuie sa se repare, de invatat(poezii azi, altele mai tarziu), "sa fie frumoase" si sa aiba multi baietei draguti (acum ziceti ca sunt rea...)cu care sa se joace...
Cami il "iubeste pe Dani" si Maria pe "Comin".Intre ele nu se cearta inca(slava Domnului), dar se paruiesc cu alte "mici domnisoare". In plus ma trezesc cu cereri de genul "Mami, da-mi bomboane sa-i dau lu..."(Dani sau Cosmin, bineinteles). Sa le mai spun sa astepte liceul? credeti ca o sa inteleaga?
ps Melinda era papusa fermecata dintr-o carte pentru copii. Ea poate sa se miste si o sfatuieste pe Alina .
miercuri, 16 mai 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu